"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Cine dintre noi nu şi-a dorit în copilărie, să joace măcar într-un film, visând să devină într-o zi, erou principal, într-o peliculă cu suspans şi cascadorii? Daniel Ganea (foto dreapta), românul născut acum 36 de ani în Cluj, a ajuns să îşi vadă visul cu ochii. Aşa cum spunea chiar el, nu ştim niciodată de ce şi pentru ce ajungem în diferite locuri sau situaţii în care nu ne-am fi gândit niciodată că vom ajunge. Aşa se face că în toamna lui 1989, Daniel călătoreşte în SUA, pentru o vizită de şase luni, după care revine în ţară. Trei ani mai târziu, se stabileşte definitiv în SUA, locuind mai întâi la New York, iar apoi la Los Angeles şi Washington, pentru ca din 2004, să rămână cu domiciliul în Surprise, Arizona. Iar într-o zi însorită - aşa cum sunt mai toate zilele în Arizona - norocul i-a surâs. Aflat la volanul unei limuzine, are şansa să îl aibă client chiar pe un director de distribuţie. Din vorbă, în vorbă, acesta îl invită pe Daniel să joace în filme. Aşa a început totul...  Daniel este căsătorit din 1992, cu Ana Lenghel, cu care are doi fii Jacob (16 ani) şi Joseph (14 ani). Deşi deţine în prezent o companie de transporturi comerciale, în special servicii de limuzină, Daniel este implicat de mai bine de un an şi jumătate în diverse programe de studiu şi antrenamente pentru industria producţiei de filme.

De cand am descins pe aceste meleaguri am admirat comunitatile care au cautat sa stabileasca un cadru propice pentru a mentine relatii sociale si cuturale cu exprimarea traditiilor proprii. M-am intrebat adesea de ce grecii, sarbii sau polonezii au reusit in timp sa-si promoveze valorile prin creiarea de centre religioase si culturale care functioneaza foarte bine. Dupa cate am observat acest lucru a fost posibil mai ales prin intermediul bisericilor, care s-au straduit sa imbine inclinatiile religioase cu preferintele laice specifice fiecarei etnii si sa-si atraga membrii spre cultivarea traditiilor caracteristice locurilor din care au venit. Mi-am zis ca poate numarul si vechimea lor pe aceste plaiuri au avut un rol, comparativ cu romanii care nu erau atat de numerosi si s-au pripasit in lumea noua mult mai tarziu. Sunt convins ca si conditia materiala a avut un cuvant de spus, pentru ca, in general, se ajunge la o oarecare buna stare doar dupa un numar de ani de acumulari.

Oricat de posomorat ai fi, cand intri in Arizona, stralucirea soarelui de aici te face pur si simplu sa zambesti. Razele de lumina sunt menite parca sa-ti aduca licariri de sperante noi in suflet, in pofida oricarei situatii dezolante in care te-ai afla.  Supranumit “Statul Marelui Canion”, localizat in sud-vest-ul Statelor Unite, la est de California, Arizona este nu doar cel mai insorit dar cu siguranta si unul dintre cele mai frumoase state din SUA. (Unii sustin ca este cel mai frumos). Cu un numar considerabil de puncte de atractie turistica, printre care Grand Canyon, Sedona, Payson, Prescott, Flagstaff, Lake Havasu si Lake Pleasant, Arizona atrage anual mii de turisti, afluenta acestora atingand cotele cele mai ridicate in timpul iernii.

  În seara zilei de 20 septembrie curent, a fost organizată aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea bisericii ortodoxe “Sfântul Ioan Botezătorul” din Phoenix, situată în 3749 W. Behrend Drive, în partea de nord a oraşului. Demersurile în acest sens au fost iniţiate şi desfăşurate cu perseverenţă de un grup de entuziaşti români, care au simţit nevoia de a avea un lăcaş de rugăciune şi întâlnire a românilor din zonă. Ca orice început, nu a fost deloc uşor. Atunci, în 1983, câteva familii între care Breja Ioan şi Silvia, Rohan Silviu şi Aurora, Costantin Câmpan, Sergiu Scafaru, precum şi alţi români creştini trăitori pe aceste meleaguri, au decis să facă tot ce le sta în putinţă spre a reuşi în această idee. Au obţinut de la Episcopia “Vatra” aprobarea necesară şi slujbele religioase conduse de preotul Maftei s-au ţinut, iniţial, într-o casă închiriată, amenajată improvizat pentru a găzdui cele câteva familii de credincioşi români. După un timp, imprejurările au făcut ca acestea să se ţină la o şcoală şi, pe urmă, într-un garaj situat într-o zonă industrială a oraşului, tot în condiţii improvizate. 

Numărul enoriaşilor a sporit treptat, odată cu venirea de noi români emigranţi care au hotărât să se stabilească în Arizona. O româncă generousă - D-na Heiuş Elisabeta - a donat, în 1988, suma importantă de 100.000 de dolari pentru achiziţionarea unui teren şi construirea unei biserici, astfel încât în acelaşi an, a început construcţia clădirii care astăzi este clădirea socială. Cu ajutorul voluntar al enoriaşilor, între care se aflau şi meşteri pricepuţi, clădirea a fost ridicată şi finisată într-un timp foarte scurt, de numai patru luni. Nota de improvizaţie a rămas prin forţa împrejurărilor: slujbele se ţineau în aceeaşi sală care servea pentru mesele comune duminicale sau prilejuite de diverse evenimente. O simplă cortină separa altarul de restul sălii. În perioada respectivă au servit succesiv ca preoţi comunitari părintele Teodorescu, Ioan Preoteasa, Părău Vasile, Bărbosu Filimon, pentru ca din  august 1997 să fie preotul Gheorghe Libotean, în funcţie şi astăzi.

 

Eforturile de construire a unei clădiri care să servească doar pentru slujbele religioase s-au concretizat în începerea construcţiilor în 2000. Lucrările s-au efectuat într-un timp record de numai şase luni. Inaugurarea şi sfinţirea, au fost făcute în 26 august 2001, de către Arhiepiscopul Nathaniel din Detroit, secondat de un sobor de preoţi şi diaconi.

 

Noua biserică arată într-adevăr pe măsura strădaniilor depuse de inimoşii români din Phoenix. Ei  au început de la zero, dar astăzi au satisfacţia sprirituală înnălţătoare că au săvârşit un lucru măreţ. Astăzi  numărul ortodocşilor români care ţin de această biserică depăşeşte cifra de 300. Preotul Libotean s-a îngrijit de toate detaliile, incluzând aducerea unui pictor de icoane din România. El a avut grijă ca motivele româneşti tradiţionale să fie bine reprezentate în picturile murale, care reprezintă personajele biblice, dar şi pe Constanin Brâncoveanu.

 

Evenimentul aniversar a fost organizat de consiliul parohial, într-o atmosferă festivă şi o notă evident românească, cu un meniu bogat cu mâncăruri pregătite de comitetul de doamne al bisericii şi băuturi la alegere. Orchestra condusă de Mitică Grigoruţ din Los Angeles a delectat audienţa cu muzica de petrecere populară, uşoară şi de dans.  

Dr. Emil G. Oneţ, Phoenix, Arizona

“Impreuna cu sotia ne-am hotarat sa cautam un loc cu mai mult soare si mai multa caldura” afirma avocatul si pictorul Lucian Bistreanu 

Nume: Lucian Bistreanu Data si locul nasterii: 30 Iunie,1971, Targu-Jiu, Gorj.
Studii: Scoala generala nr. 12 Tg-Jiu, Liceul 'Tudor Vladimirescu"  Tg-Jiu, Facultatea de Drept din cadrul Universitatii  Romano- Americane, Bucuresti.Licentiat in Drept in 1999. Urmeaza intrarea in Baroul Gorj unde a fost activ pana in Noiembrie 2004.
Activitate: In Massachusetts a lucrat pentru o firma de avocatura ca 'Litigation assistant" iar in prezent lucreaza intr-un domeniu similar pentru o alta firma de avocatura din Phoenix, Arizona.

In weekend-ul din 4-6 iulie, 2008 la Reading, Pennsylvania a avut loc inuagurarea celei mai impozante biserici adventiste romane din America de Nord. Catedrala Luterana din Reading a fost cladita in 1850, de un grup de credinciosi care doreau serviciul in engleza, nu in germana cum se tinea in catedrala mama. In mai putin de un an, o cladire maiestuoasa a aparut in mijlocul orasului, peretii au fost decorati cu fresce, vitralii impozante au fost instalate, o orga magnifica acompania serviciile de cult. Si asa, an dupa an, aceasta maiestuoasa cladire a atras sute si sute de credinciosi care erau mandrii de locasul lor de inchinare. Dar odata cu vremea, batranii au trecut la odihna, tinerii au inceput sa neglijeze biserica, si bancile au ramas goale. In ultimii ani, un grup de batrani se simteau tot mai singuri in mareata catedrala, apa se prelingea prin acoperisul deteriorat, peretii mucegaiti se cojeau, tavanul se prabusea. Nu cu mult timp in urma, s-a produs o adevarata minune. Dumnezeu a adus in contact acest grup de batrani care asistau neputinciosi la agonia catedralei, cu un grup de romani adventisti in cautare de un locas de inchinare. Si asa, prin mijlocire Divina, batrana catedrala luterana a devenit locas de inchinare adventist. Mai multe amanunte despre aceasta biserica am aflat de la dl. Nicu Butoi, pastor misionar in aceasta zona.