"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel


1. Istorici britanici și situația din România

Există doi istorici și profesori britanici care au împărtășit un îndelungat destin comun, de fidelitate și deschidere față de istoria României, ca pe o profesiune de credință. Unul este, în mod nedezmințit, Dennis Deletant (n. 3 mai 1946), actualmente încă profesor invitat al Catedrei de studii românești “Ion Rațiu” de la Georgetown University, Washington, DC, și profesor emerit la School of Slavonic and East European Studies, University College, London.

I.

Se împlinesc 60 de ani de când, în 1963, statul Israel, prin Memorialul Yad Vashem, a instituit titlul de “Drept între Popoare”, care s-a acordat de-a lungul timpului ne-evreilor ce au ajutat, cu prețul vieții sau al valorilor personale, la salvarea evreilor în perioada Holocaustului de sub autoritatea Germaniei naziste sau a Guvernului Antonescu. „Drept între popoare” (ebraică : חסיד אומות העולם Hasid Umot HaOlam) este acordat în viață sau post mortem, prin intermediul institutului Yad Vashem, pe baza unei legi speciale a parlamentului israelian (Knesset), martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri - și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți.

   Moto:
La 15 ani de la plecarea Monicăi Lovinescu
Adevăratul curaj este cel fără speranță (Monica Lovinescu)
L’amour et la vérité doivent triompher de la haine et du mensonge (Vàclav Havel)

Tinerii din zilele noastre sunt nu doar fragili, ci și foarte descumpăniți. Până recent, li s-a cultivat iluzia că, în ciuda faptului că România nu merge bine și nu le oferă nimic, ei se vor putea salva prin exodul către Occident. Timp de vreo două decenii, fluent, lucrurile așa s-au petrecut. Dar în 2020 a venit pandemia Covid cu apocalipsa morților și răsturnarea piețelor.

1. Sindromul Abatorul Ucraina

Unii analiști se întreabă, azi, - retoric și strategic -, dacă noi, românii, am obosit să iubim Ucraina.

Dincolo de toate variantele de răspuns laconic posibil, pe orice scală de la 1 la 10 și etc., trebuie măsurat mai întâi potențialul obiectiv, real, de reziliență a românilor în fața acestui cataclism din Est ce-și trimite gurile apocaliptice și suflă direct în ceafa românilor.


După blocarea, de către Austria, a accesului României la spațiul Schengen, a devenit evident faptul că există în mod real o problemă a reabilitării și recuperării Europei pierdute, pentru că există și o strategie împotriva ei, strategie ce vine din zone oculte. Iese la lumină, dincolo de interesele austriece electorale de partid pentru alegerile din 2023, un posibil protocol secret, ce atestă conexiuni active între austrieci și ruși. Simultan cu mișcarea vieneză, Putin a inceput să invoce pentru Kremlin argumentele unui război de prevenire, preluând în mod cinic conceptul american.


Cei mai recenți doi ani (2020-2021 și 2021-2022), parcă în așteptarea și pregătirea Centenarului nașterii Monicăi Lovinescu ce va fi celebrat în 2023, au prilejui apariția în România a patru cărți și a unei enciclopedii în Franța, unde i se dedică o pagină de dicționar, printre alte personalități europene de prim rang. Cronologic, după data aparițiilor, aceste volume sunt:

Înainte de a pleca în aventura cunoașterii, propusă în urmă cu cinci ani de Dorian Branea, este posibil ca majoritatea cititorilor să viseze doar la Vestul sălbatic sau la istoria New Yorkului, la zgârie-norii din jurul blocului Flatiron, emblema de curaj a orașului; sau, dimpotrivă, cititorii ar fi putut să se lase călăuziți mai ales de imaginarul de emancipare al Capitalei României, unde civilizația secolului al XX-lea debutează, ca la toate țările mici și sărace din Balcani, mai ales prin cuceririle culturale: repertoriul de la Opera Română sau de la Ateneul Român conține acum, pe lângă galeria națonală, și marii compozitori ai lumii, Mahler, Strauss, Berlioz, Brahms, Enescu, Ceaikovski, Wagner, Donizetti, Bellini, Rossini.

Istoria nu se repetă fractalic, dar își perpetuează veșnic tensiunile. Altminteri spus, își menține aura de scenă a luptelor dintre « cei buni » și «cei răi », adesea interșanjabili, dar numai scena și scenariile sune mereu altele.  De aici vine și impresia de déjà vu, ori de câte ori apare un nou război.

Despre intelectualitatea, scriitorii, univer-sitarii, examenele de licență și de masterat, doctoratele și universitățile României s-a vorbit mult în ultimii ani. Câtă vreme politicienii întrețin iluzia autoratului și a implicării lor într-un proiect de educație și într-un proiect de țară pentru următoarele câteva generații, tema educației responsabile este prezentă în spațiul public, și chiar e ostentativ manipulată de către vârfurile de lance ale propagandei, infiltrate peste tot.