"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

„Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el. Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. Luca 2:25-26


De când eram copil și am auzit predicându-se despre Simeon mi s-a părut un personaj cu totul și cu totul deosebit. Biblia nu ne spune că era preot sau membru în Sinedriu, și cu toate aceste a avut privilegiul să-L ia în brațe pe copilul Isus și sa-L binecuvânteze pe El și pe părinții Săi.

Faptul că tatăl meu a purtat același nume mă va fi făcut să-l îndrăgesc așa de mult? Tot ce se poate…

Mi se pare Simeon un personaj fascinant. Foarte puțin se știe despre Simeon, doar ceea ce este relatat în Evanghelia lui Luca.

Introducere la Evanghelia lui Ioan

Cele patru Evanghelii se ocupă de viața pământească a Mântuitorului nostru, ISUS Christos. Pe măsură ce studiem cele patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca și Ioan, vom vedea o imagine înregistrată din viața și lucrarea Domnului nostru Isus Hristos prezentat în patru moduri diferite, astfel:

Matei portretizează pe Domnul Isus ca fiind Fiul lui David, Moștenitorul tronului lui Israel, Regele iudeilor, și toată Evanghelia sa se concentrează în jurul acestei teme.

În Marcu, Isus Christos este văzut ca Robul Domnului, și tot în această Evanghelie sunt scoase în evidență caracteristici ale serviciului său și modul în care a slujit.

Copiii lui Israel au fost aduși în Egipt de Iosif. Au stat aici timp de aproximativ 450 de ani. Pentru aproximativ 200 de ani au dus-o destul de bine. Au fost binecuvântați de Dumnezeu în mod deosebit, prin multiplicare la aproximativ 3 milioane de persoane.

Dupa moartea lui Iosif și a faraonilor care îl știau pe Iosif, evreii au ajuns rău. Au urmat 200 de ani de greutăți. Egiptenii erau oameni nelegiuiți. Au urmat ani de sclavie și suferință cruntă. Ei au avut de a face cărămizi și mortar. Ei au construit orașe și piramide pentru Faraon.

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne, şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul." Hagai 1: 7-8

Introducere: Astăzi, în societatea noastră, toată lumea se confruntă cu sute de posibilități și opțiuni. Trăim într-o cultură bazată pe consum, unde poți alege practic tot ceea ce dorești. Avem o listă mare de lucrări și evenimente la care putem să participăm. Dar suntem într-o mare confuzie cu privire la modul în care alegem prioritățile. Ce să punem pe primul loc? În general, ne vine foarte greu să decidem. Studiul de față înfățișează un aspect importat din viața poporului ales, când prioritățile lor au fost greșite și rezulatele acestei alegeri au fost dezastruoase. Dumnezeu confruntă poporul evreu prin profetul Hagai la vremea aceea, în privița alegerii priorităților, și pe noi, astăzi.

(Istoria sclavului fugar și istoria noastră)

Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi. şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea. Eu, Pavel, "voi plăti"-scriu cu mîna mea-ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie (Filimon 17-19).

 

Epistola lui Pavel către Filimon este o capodoperă de persuasiune creştină, de milă, de har şi de prezentare a Dumnezeului celei de a doua șanse. Această Epistola este cea mai scurtă dintre toate scrisorile lui Pavel. Are doar 25 de versete. Este ca o carte poștală. Este o notă personală adresată unei singure persoane individuale: Filimon. Și se concentrează pe un singur lucru: refacerea relației dintre Filimon și un om, pe nume Onisim.

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.


Pasajul din Isaia 9: 6-7 citat mai sus este unul dintre profețiile cele mai importante prezentate în cartea lui Isaia despre venirea lui Mesia. Cu toate că acest pasaj este bine cunoscut, doresc ca în studiul de față să ne concentarăm atenția doar asupra unei expresii: un Fiu ni s-a dat…mai precis asupra a trei cuvinte mici, dar care schimbă întreaga perspectivă a acestei profeții. Aceste cuvinte sunt "fiu”, ”ni” și ”dat." Un substantiv (fiu), un pronume personal (ni-nouă) și un verb (dat).

Împăratul le-a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele dela masa lui şi din vinul de care bea el, vrînd să-i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego. Daniel s-a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Daniel 1:5-9

 

Cartea lui Daniel este una dintre cele mai importante, dar și fascinante, în același timp, dintre cărțile Bibliei. Cartea lui Daniel, în conformitate cu propria sa mărturie, este istoria vieții lui, împletită cu revelațiile profetice pe care le-a primit.

 

În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinşii de război dela rîul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti. În a cincea zi a lunii-era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Haldeilor, lîngă rîul Chebar; şi acolo a venit mîna Domnului peste el.

CARACTERISTICILE RUGĂCIUNII ANEI
(continuare din numarul trecut)


Triumful - răspunsul
la rugăciunea Anei

Cînd i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), “căci” a zis ea, “de la Domnul l-am cerut.”

Dumnezeu în chip miraculous, cu puteri supranaurale i-a dat Anei ceea ce a cerut: un fiu de parte bărbătească, în ciuda sterilitații Anei, peste durerea unei soții, peste persecuția Penninei. (1 Samuel 2:1)…

 

Nașterea miraculoasă a lui Samuel este un bun exemplu prin care să putem învăța ce mari și extraordinare minuni poate face Dumnezeu prin rugăciune. Pacea ce vine în urma rugăciunii (v. 18).

Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!
Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: "Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-ţi vei aduce... aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici...... nu va trece peste capul lui."
1 SAMUEL 1:10-11


INTRODUCERE

Cartea întâia a lui Samuel începe cu două feluri de “strigări”:

·        O femeie credincioasă strigă către Dumnezeu pentru un copil și

 

·        Poporul evreu striga să aibă un rege ,,ca toate popoarele”.